Radu Păltineanu și Irina Repede, în extraordinara lor aventură de-a lungul Noii Zeelande, au întâlnit mai multe colonii de foci Kekeno sau sigilii de blană, cum mai sunt numite cele mai frecvente specii de foci din Noua Zeelandă, care au o poveste cu totul specială. Dacă acum câteva zeci de ani acestea se aflau în pragul dispariției lor ca specie, astăzi asistăm la o revenire spectaculoasă la populații sănătoase pe întreg teritoriul țării, strict datorită legilor care le protejează.
Focile Kekeno sunt scafandri iscusiți – pot ajunge până la 200m adâncime, mai mult decât oricare alte foci de blană, și-și pot ține respirația timp de 11 minute. Vânează aproape exclusiv pe timp de noapte, când prada iese spre suprafață, mustățile lor lungi captând vibrațiile din apă. Sunt acoperite de două straturi de blană, iar masculii sunt adesea de 2 până la 5 ori mai mari decât femelele și pot ajunge până la 160 kg. Când sunt pe uscat, preferă țărmurile și insulele stâncoase… Așa cum putem vedea și în imagine.
Inițial, au fost vânate de către maori pentru hrană, iar populația a început să scadă treptat din secolul al 13-lea. Europenii au început apoi să le vâneze la scară largă în anii 1700-1800, fapt ce a dus aproape la dispariția lor. Din fericire, astăzi focile sunt protejate, numărul lor fiind în creștere. Totuși, de la un număr inițial de 2 milioane înainte de exploatare, s-a ajuns abia la 200 mii de exemplare în 2001. Măsurile de protejare au fost finalizate abia în 1978, motiv pentru care populația este încă în perioada de recuperare.
Autoritățile îi avertizează pe cei care ajung în zonele populate de Kekeno să nu interacționeze cu ele și să păstreze distanța, mai ales pe cei care merg însoțiți de câini. „Focile Kekeno au nevoie de odihnă, nu de salvare”, se menționează într-un comunicat de presă.
Vedem încă un caz în care exploatarea egoistă a generații de-a rândul aproape a dus la pierderea unei specii. Chiar și în prezent, activitățile umane prezintă cea mai mare amenințare pentru focile de blană. Cu toate că s-au luat măsuri care au reușit să salveze specia de sub pericolul extincției, nu am făcut încă destule. Ne dorim să putem să spunem că nu noi, oamenii, suntem cel mai mare pericol pentru prietenii noștri necuvântători.
—
Continuăm astfel seria pe care o documentăm alături de exploratorii Radu Păltineanu și Irina Repede, legate de specii extraordinare de pe Terra, de povești cu oameni cu inițiative extraordinare pentru salvarea mediului și de ecosisteme diverse și incredibile care sunt din ce în ce mai periclitate de încălzirea globală și de activitățile umane.
Parteneri: The Climate Vertical, 2Performant și Oti Group.
